Am revăzut cu plăcere contrastele pantominunatele jucate de Dana și Ricky, piesa a ramas la fel de seducătoare, am râs din nou la absurdul imaculat născut din concubinajul legitim al doamnei Cîntareața Cheală cu domnul Charlie Chaplin, căci nu o dată s-a spus că personajele lui Eugen Ionesco ar avea multe în comun cu Chaplin, chiar Cioran, filozoful de la Coada Boacii, a spus, dupa cum vă ziceam și acum doi ani, că însuși Ionesco este un Charlot care l-a citit pe Pascal. Asta așa, că tot au fost sărbătorile pascale. Sunt întru totul de acord cu mine, vă rog să mă scuzați: dacă ar vedea această piesă, Tom și Jerry ar avea de ce să fie invidioși. Dana și Ricky joacă & pantomimează cu o viteză care le-ar putea atrage, și pe bună dreptate, eticheta de cartoon people. Aici se simte și școala Dan Puric, căruia englezii, văzându-i, i-au zis cartoon man. Exista multă poezie în gesturile celor doi actori, multe secvențe ale piesei fiind de un ludic iminent, un ludic care rezistă perfect și la a doua lectură. Trăiască amneziile memorabile!
Autor Iulian Tănase / 20.04.2007 / Ziarul Cațavencu
